Terapia Vojta

Locomoţia reflexă - baza terapiei Vojta

Prin folosirea terapeutică a locomoţiei reflexe, se poate ajunge, la pacienţii cu o afecţiune a sistemului nervos central şi a aparatului locomotor, - cel puţin parţial - la modele de mişcare elementare, aceasta însemnând că ele devin iarăşi accesibile.

La terapia Vojta, terapeutul aplică pacientului, aflat în decubit ventral, dorsal sau lateral, o presiune ţintită, pe anumite zone ale corpului. Astfel de stimuli duc, la om, - indiferent de vârstă - în mod automat şi fără iniţiativă proprie, adică fără o conlucrare activă, voluntară, a celui vizat, la două complexe de mişcare:

Toate mişcările motorii, care apar la om în dezvoltarea prinderii, rostogolirii, mersului patrupedic, ridicării în picioare şi mersului sunt abordate astfel în mod vizibil. Ele sunt, conform profesorului Vojta, prezente la copii, într-un anumit stadiu al dezvoltării, în care aceştia nu posedă încă spontan aceste însuşiri.
Prin aplicarea terapeutică a locomoţiei reflexă, sunt activate funcţiile musculare necesare mişcările spontane din viaţa de zi cu zi - intrate în funcţie în mod involuntar, - în special de la nivelul coloanei vertebrale, dar şi la braţe şi picioare, mâini şi labele picioarelor, ca şi de la nivelul feţei.
Profesorul Vojta a considerat că la un pacient, prin declanşarea repetată a acestor mişcări "de tip reflex" , se ajunge la "deblocări" sau "noi căi de acces" în interiorul reţelelor nervoase funcţional blocate dintre creier şi măduvă.

Scopul aplicării terapeutice a locomoţiei reflexe

Prin aplicarea locomoţiei reflexe se urmăreşte ca, componentele elementare ale verticalizării umane şi deplasării, aceasta însemnând:
1. Echilibrul corpului în timpul mişcărilor ("coordonare posturală")
2. Ridicarea corpului, împotriva gravitaţiei
3. Mişcările cu scop precis, de apucare şi păşire, ale membrelor ("mişcare fazică")
să devină din nou accesibile şi utilizabile.

Diferenţa faţă de alte tehnici şi metode fizioterapeutice

La terapia Vojta nu sunt exersate funcţii de mişcare, ca prinderea, rostogolirea de pe spate pe abdomen sau mersul. Mai curând, activarea terapeutică a locomoţiei reflexe, mediază accesul, prin intermediul sistemului nervos central, la modele de mişcare parţial singulare, necesare pentru o anumită mişcare sau acţiune.
După tratamentul Vojta, aceste modele parţiale îi sunt disponibile spontan pacientului. Prin repetarea regulată a "mişcării normale" stocate în creier, este împiedicată antrenarea mişcărilor de eschivare. Acestea ar fi în orice caz doar un înlocuitor pentru "mişcarea normală" propriu-zisă, care este de dorit.
Activarea reacţiilor vegetative şi a altor reacţii automatizate.
Cu ajutorul locomoţiei reflexe pot fi activate şi influenţate, pe lângă reacţiile "mari", de natură motrică, şi anumite reacţii ca:

• Mişcarea globilor oculari (oculomotricitate)
• Mişcări ale limbii şi mişcări ale maxilarului (motricitate orofacială)

Precum şi funcţii vegetative ca:

• Reglarea funcţiei vezicii şi a intestinului
• Respiraţia
• Suptul şi deglutiţia
  

Locomoţia reflexă şi legătura cu dezvoltarea motorie ideală

Modelele parţiale ale locomoţiei reflexe cuprind toate componentele dezvoltării motorii ale omului până la mersul independent. Prin aplicarea regulată a terapiei Vojta, se realizează "deschiderea căilor" pentru aceste modele parţiale în sistemul nervos central, astfel încât, starea de activare realizată prin terapie este menţinută o perioadă de timp, şi mişcările spontane ale copilului / adultului vor fi influenţate în mod pozitiv.
Experienţa clinică a demonstrat că, după o activare prin locomoţia reflexă, unui pacient (copil / adult) îi stă la dispoziţie o poziţie a corpului cu mult mai bună - ba chiar normală. Acest lucru îi oferă pacientului şi o siguranţă emoţională crescândă, în confruntarea cu mediul înconjurător şi în acumularea de noi experinţe

Terapia Vojta la copil

Terapia Vojta poate fi aplicată în aceeaşi măsură atât la sugari, cât şi la copii. Indicaţia rezultă pe baza diagnosticului medical şi a scopului terapeutic formulat în consecinţă.

Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja, aşa numitele modele motrice înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a "motricităţii înlocuitoare", scopul terapiei este activarea şi menţinerea modelelor de mişcare fiziologice, precum şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare anormale nefixate încă în desfăşurarea motrică normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare.

Despre terapia Vojta la adulţi

La adulţii cu afecţiuni dobândite, care prejudiciază coordonarea periferică şi central nervoasă a mişcării, terapia Vojta poate fi folosită atât în faza acută a bolii, asta însemnând deci foarte devreme, ca şi în reabilitatea ulterioară.

Cu ajutorul terapiei Vojta este stimulat din nou accesul la modelele de mişcare odată sănătoase, cu scopul prevenirii efectelor secundare ca durerea, limitarea funcţionalităţii şi forţei. Ca efecte însoţitoare dorite, în urma respectivei terapii, pleacă impulsuri cu rol de activare a unor funcţii corticale mai înalte (motivaţie, concentrare, rezistenţă, stimularea limbajului, diversitate, senzorialitate şi psihic).
Ţelul cel mai înalt al terapiei Vojta este reconstrucţia competenţei zilnice a pacientului. Aceasta înseamnă, că tratamentul trebuie să-l facă pe pacient din nou capabil să participe în modul cel mai bun posibil la toate activităţile, în familie, şcoală, profesie, timp liber şi în acelaşi fel, nevoilor sale.

Spectrul efectelor terapiei Vojta

De spectrul larg al efectelor terapiei Vojta, profită pacienţi de toate vârstele cu boli în întregime diferite, ca spre exemplu:

• pareze cerebrale
• scolioze ale coloanei vertebrale
• displazii şi luxaţii ale articulaţiei şoldului

Chiar şi la tulburări cerebrale de mişcare pregnante, sunt influenţate şi modificate clar, în sens pozitiv, mecanisme de verticalizare sau funcţii de sprijin precum şi aptitudini comunicative. Terapia Vojta poate fi aplicată ca bază în fizioterapie la aproape orice tulburare de mişcare, ca şi la o multitudine de boli, ca spre exemplu:

• Tulburări centrale de coordonare la vârsta sugarului
• Tulburări de mişcare ca urmare a leziunilor sistemului nervos central (Pareze cerebrale, apoplexie, scleroză multiplă ş.a.)
• Paralizii periferice ale braţelor şi picioarelor (de exemplu pareze de plex brahial, spina bifida, leziuni medulare ş.a.)
• Diferite boli musculare
• Îmbolnăviri şi limitări funcţionale ale coloanei vertebrale, ca spre exemplu diformităţi ale coloanei vertebrale (Scolioze)
• Leziuni ortopedice / traumatologice relevante ale umărului şi braţelor, şoldului şi picioarelor
• Tratamentul dezvoltării defectuoase a şoldului (displazii / luxaţii de şold)
• Probleme ale funcţiilor respiratorii, deglutiţiei şi masticaţiei

https://www.vojta.com/ro/